Doamne, Iisuse Hristoase, Mielul lui Dumnezeu, Care ridici păcatul lumii, Care prin înălţarea Ta pe culmea Golgotei ne-ai răscumpărat din blestemul Legii şi ai aşezat la loc pe omul cel căzut; Care pe Cruce Ţi-ai întins preacuratele Tale braţe pentru a strânge laolaltă pe fiii lui Dumnezeu cei împrăştiaţi pe toată faţa pământului, iar prin pogorârea Duhului Tău Celui Sfânt ai chemat pe toţi oamenii la unire; Tu, deci, Strălucire a slavei Tatălui, mai înainte de a merge la această mare şi sfântă lucrare pentru mântuirea lumii, Te-ai rugat Părintelui Tău ca toţi să fim una, precum şi Tu una eşti cu Tatăl şi cu Sfântul Duh; dă-ne nouă puterea de a iubi aşa cum Tu ne-ai poruncit atunci când ai zis ucenicilor Tăi: „Iubiţi-vă unii pe alţii, precum şi Eu v-am iubit pe voi” şi ne dă harul şi înţelepciunea să putem împlini în fiecare zi porunca aceasta prin Sfântul Tău Duh.
Dă-ne nouă îndrăzneala de a ne smeri unii înaintea celorlalţi, înţelegând că cel ce iubeşte mult se şi smereşte mult. Deprinde-ne să ne rugăm unii pentru alţii şi să ne purtăm întru răbdare sarcinile unii altora. Iar prin legătura nestricăcioasei iubiri, uneşte-ne pe noi aidoma oilor celor ascultătoare ale unei singure turme în jurul Tău. Şi ne dă să vedem în fiecare dintre fraţii noştri şi în fiecare dintre surorile noastre chipul negrăitei Tale slave şi nicicând să nu uităm că fratele nostru este însăşi viaţa noastră.
Doamne, Tu eşti Cel Care întru bunăvoinţa Ta ne-ai adunat de la marginile pământului; fă să ajungem cu adevărat o singură familie, trăind cu o singură inimă, cu o singură voie, cu o singură iubire, ca un singur om, potrivit sfatului Tău cel mai înainte de veci pentru Adam cel întâi zidit. Pentru ca toţi să ne aflăm odihna întru Tine, Împăratul nostru blând şi smerit, acum şi pururea şi în veci vecilor. Amin!