În perioada 30 martie – 2 aprilie 2018 noi, tinerii ortodocși români ale asociațiilor NEPSIS (Franța) și ATORG (Germania si Austria) ne-am întâlnim de Florii la mănăstirea românească din Namur sub oblăduirea măicuțelor de acolo.

Impresii:

Doamne ajută!
Dragi organizatori, vă trimit aici câteva gânduri cu privire la timpul petrecut zilele trecute in casa Domnului si alături de voi. Mai întâi vreau să vă felicit și să îmi exprim încă o dată recunoștința pentru inițiativa de a ne aduna pe toți într-un lăcaț de rugăciune și pentru buna organizare! Cred că o alta perioadă mai frumoasă decat acum, in Postul Mare și înainte de Săptămâna Mare nu putea fi, pentru că acum ne străduim, să ne gândim mai mult la ce a suferit Iisus pentru noi și să-L simțim mai mult in noi. Să vă rasplatescă Domnul pentru bucuria pe care mi-ați și ne-ați facut-o!

Eu nu mai petrecusem niciodată timp la Mănăstire, așa că aceasta a fost o noutate și o experiență până acum mie necunoscută. Am luat cu mine la intoarcere liniște, un sentiment de echilibru si o bucurie, pe care mă străduiesc să nu le risipesc. Îmi doresc să revin în acel loc și să mai petrec o vreme așa de frumoasa încă o dată! Și mai îndelungată. Doritori? :)

M-am bucurat deopotrivă și de partea sociala, a fost frumos să cunosc tineri așa frumoși și cu credința, cu trăiri interioare și iubitori de Dumnezeu. Sunteți pentru mine un exemplu, și zic asta chiar cu știința că poate sună exagerat, dar așa simt. Poate că e mai greu de ințeles bucuria mea, dar se explică prin faptul că voi sunteți singurii tineri ortodocși din Germania pe care eu îi cunosc, eu neavand aici contacte cu alte personae, cu care sa impartășesc aceeași Credință și aceleași gânduri. Nu aș vrea să sune extremist această afirmație, pentru că sunt recunoscătoare si bucuroasă să fi cunoscut mulți oameni minunați și care împlinesc voia Domnului si aici, in jurul meu. Legătura este mai intensă când avem la bazâ aceeași credință ortodoxă, cunoaștem aceleași tradiții și avem același botez.

Mi-a prins tare bine și prilejul de a ieși din rutină și din starea de haos (mai ales interior) din viața de zi cu zi, a fost și o ocazie de reflecție și de deconectare din nebuloasa de ganduri legate de griji, sarcini si din valul de informații care imi tulbură mintea și mă fac in viața de zi cu zi să imi pierd claritatea cu care ar trebui să văd intamplările și lucrurile zilnic. Nu am simțit nevoia sau dependența telefonului și a internetului, uitasem chiar pentru lunga vreme de existența lui, lucru pe care nu știu cand l-am trăit ultima oară, un adevărat semn de comunicare și socializare reală.

Am avut ochii și mintea mai deschisă spre cele spirituale, deși nu am reușit să conștientizez și reflectez la toate. Am vazut in maicuțele, care ne-au ingrijit, atâta ospitalitate si bunavoință față de toți, care m-au induioșat. Aceasta este dragostea necondiționată. A fost prilej să reflectez puțin și la noțiunea de ascultare, vazând o parte din treburile maicilor, ele care nu fac voia lor, ci doar pe cea a Domnului și se pun in slujba celorlalți, noțiune pe care eu inițial o intețegeam in sensul de poruncă, dar nu, aici nu este vorba de ordin si executare, ințelesul ascultării este implinirea voii celui iubit, este acea dorință de a te lăsa pe tine și a face cu inima deschisă și fără regrete voia celui drag. Din dragoste. O mare virtute!

Ar mai fi multe de cugetat, acum am vrut însa doar să ating scurt aspectul foloaselor de pe linia spirituală.

Și mai vreau să amintesc și bucuria simțită la Vecernia de Sâmbătă seara, când am avut onoarea, în cel mai profund sens al cuvântului, de a participa la prima Slujbă in Biserica nouă și de a ne ruga împreună!

Am văzut că toată lumea a fost bucuroasă să se afle acolo și că ne-am fi dorit cu toții să nu plecăm atât de repede. Imi doresc să mai avem parte de asemena trăiri, cu timp de rugăciune, cu foloase duhovnicești și cunoaștere de Dumnezeu. Și vreau să vă revăd cât de curând pe fiecare dintre voi! Până atunci doresc tuturor să meargă mai departe cu bucurie, cu lumină și in paza lui Dumnezeu!

Doamne ajută,
Diana