În zilele de 14-15 noiembrie 2009, s-a desfăşurat la Nürnberg al doilea Congres Asociaţiei Tinerilor Ortodocşi din Germania (ATORG). Întrunirea a avut loc la Catedrala „Sfinţii Martiri Brâncoveni“ de la sediul Mitropoliei, cu binecuvântarea şi participarea ÎPS Serafim al Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Centrale şi de Nord şi, a PS Sofian Braşoveanul, episcop vicar al Arhiepiscopiei Române a Germaniei, Austriei şi Luxemburgului şi preşedinte al ATORG, a părintelui profesor Vasile Mihoc de la Sibiu precum şi cu participarea mai multor preoţi şi a multor tineri din întreaga Germanie, membri proaspeţi sau mai vechi ai Asociaţiei. Congresul ATORG de anul acesta a avut ca temă centrală prietenia, ca virtute de căpătâi pentru tânărul creştin ortodox.
Precedată de săvârşirea slujbei Utreniei şi a Sfintei Liturghii în biserica mitropolitană, conferinţa a început cu discursul preşedintelui asociaţiei, Prea Sfinţitului Sofian. În cuvântul rostit, Prea Sfinţia Sa a menţionat că rolul de căpătâi al fiecărui membru al ATORG este cultivarea prieteniei, iar acest lucru înseamnă vieţuirea împreună ca fraţii, premisă fundamentală în ajutorarea celui de lângă noi. A fi membru al asociaţiei nu înseamnă vreun profit, ci împlinirea binelui şi purtarea crucii personale, de creştin autentic, dar şi a aceleia comunitare, prentu că nu suntem simpli indivizi, ci membrii unei comunităţi ecleziale. Asociaţia, după modelul Bisericii, se bucură şi suferă prin membrii săi. Mărturisirea credinţei nu poate fi făcută altfel decât prin faptele noastre, ale fiecăruia, individual şi în comun.
Congresul nu a însemnat numai planuri, ci şi analiza şi critica anului ce a trecut, constatându-se faptul că mai este încă mult de muncă, pentru ca obiectivele asociaţiei să fie atinse. Aceasta nu înseamnă câtuşi de puţin o analiză negativă. Însăşi prezentarea membrilor actuali precum şi a celor proaspăt veniţi a întregit definirea rolului ATORG în cadrul Bisericii. Fiecare şi-a mărturisit propriile experienţe şi pe cele comune din parohie, oferind astfel modele vechi şi noi, pline de ingeniozitate şi prospeţime tinerească pentru programele asociaţiei, dorite pe două niveluri, unul parohial, iar al doilea general.
În aceeaşi sesiune, tinerii de la parohia “Sf. Gheorghe“ din Tübingen au adresat o invitaţie tuturor membrilor la o primă conferinţă regională, care va avea loc în vechiul oraş universitar la sfârşitul lunii ianuarie 2009, iar tema propusă este “Comunitate şi comuniune”, o dezbatere pe mai multe planuri ce va fi detaliată cât de curând. Această primă întâlnire propusă în afara centrului mitropolitan a dus la stabilirea de comun acord a două întâlniri anuale regionale, în diferite centre parohiale de pe cuprinsul Germaniei. Pe lângă ele, rămâne în plan congresul general anual al asociaţiei, stabilit prin statut într-una din duminicile de după sărbătoarea Sfintei Cuvioase Parascheva.
Despre prietenie cu părintele Vasile Mihoc
La ceas de seară, tinerii au avut bucuria de a asculta cuvântul de învăţătură al părintelui Vasile Mihoc, profesor de Noul Testament la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Sibiu, despre prietenie în Sfânta Scriptură, la Sfinţii Părinţi, dar şi despre modul în care o relaţie de prietenie trebuie actualizată astăzi. Prietenia autentică, afirma Sfinţia Sa, citând din cărţile sapienţiale, este jertfelnică şi solicitantă. Ea nu e întotdeauna simetrică: un prieten adevărat nu aşteaptă de la partener aceeaşi dragoste pe care oferă, fiindcă miezul unei prietenii nu este a primi, ci a da celuilalt atât de mult cât este omeneşte posibil şi nu doar omeneşte, pentru că harul lui Hristos face posibile pe cele apparent cu neputinţă.
Prietenia dintre noi, mai adăuga părintele, are ca model prietenia dintre Domnul Iisus Hristos şi Apostolii săi, pe care El îi trimite în lume să propovăduiască iubirea aproapelui ca pe propriul sine (Ioan 13, 34 şi Matei 22, 39). Dacă dragostea pentru aproapele este o poruncă dumnezeiască, prietenia este văzută un dar divin de mare preţ. Bogăţia pe care ţi-o oferă un prieten nu poate fi întrecută de nici o altă bogăţie din lumea aceasta, pentru că ea dă odihnă inimii şi împlinire vieţii. Prietenia lui Hristos nu se dezminte niciodată, de aceea nici noi, ca prieteni ai Lui nu trebuie să suportăm injuriile pe care lumea actuală I le aduce. Noi trebuie să ne facem mărturisitori vii ai iubirii pentru El prin trăire şi propovăduire. Aceste cuvinte au fost ecoul propunerii Prea Sfinţitului Sofian, ca pe viitor sloganul asociaţiei să fie “Mărturie prin prietenie”.
Obiectivele ATORG
Înfiinţată pe data de 22 noiembrie 2008 la iniţiativa Părintelui Mitropolit Serafim, Asociaţia Tinerilor Ortodocşi din Germania şi-a propus organizarea de întâlniri, congrese tematice, conferinţe cu părinţi duhovnici şi alte personalităţi ale Ortodoxiei româneşti. Pe lângă aceastea, alte obiective sunt intensificarea legăturilor între tinerii ortodocşi români din întreaga Germanie şi întărirea cunoştinţelor despre propria indentitate ortodoxă într-o lume în care propriile valori şi tradiţii spirituale tind a se pierde foarte repede. Pe viitor, pe lângă întâlnirile în parohii, se vor organiza pelerinaje la centre de spiritualitate din România şi Germania şi unele acţiuni de întrajutorare a celor aflaţi în dificultăţi de ordin spiritual ori material.
Pe lângă asociaţia generală ATORG, la multe dintre parohiile româneşti s-au organizat deja filiale parohiale ale tinerilor, în interiorul cărora au loc cateheze, întâlniri pe teme biblice sau patristice, ori vizite în cadrul parohiei.
Începutul Postului Naşterii Domnului
Întâlnirea tinerilor la centrul mitropolitan a avut loc o dată cu începutul postului Crăciunului, motiv pentru care ÎPS Serafim a binecuvântat pe cei de faţă înainte de întoarcerea în parohiile proprii, arătând importanţa vieţii în curăţenie şi smerenie, în comuniune nu doar de credinţă, ci şi liturgică. Încheierea congresului a avut loc după oficierea Sfintei Liturghii duminicale la catedrala mitropolitană şi rostirea cuvântului de învăţătură la Duminica Samarineanului Milostiv, de către Înalt Prea Sfinţia Sa, care a îndemnat la aplicarea constantă a îndemnului să ne iubim aproapele ca pe noi înşine.
